Fibra de carbon este materialul din care este facut nou scaun SILQ, lansat de Steelcase.  Este vorba despre scaun de birou inspirat din designul aerospatial si de performantele inalte ale protezelor de picioare ale atletilor paraolimpici. Cu toate ca scaunul in sine este foarte frumos si inspiratia este clara in rezultatul final, unicitatea scaunului SILQ consta in revolta impotriva procesului de design corporatist, cu zile stagnante si materiale de lux. Vicepresedintele departamentului de design  si inginerie al Steelcase, James Ludwig, a lucrat cu doar 4 designeri la acest proiect. Acestia si-au tinut munca secreta luni intregi, inchisi, la propriu, intr-o camera mica din masivul Centru de Inovatie al Steelcase. Cu toata agitatia din jurul locului de munca devenind un trend, echipa de cinci designeri a gasit un gol pe piata. Stiau ca aveau nevoie de un scaun frumos in care sa nu se stea toata ziua, ci unul flexibil in care oamenii sa se poata aseza inainte sau dupa intalniri si cand iau pauze – noua modalitate de a lucra. Forma scaunului SILQ elimina multe din partile folosite pentru a crea scaunul tipic de birou, care  se bazeaza mult pe material pentru a crea miscare. Dupa ce au creat scaunul din fibra de carbon, un material care avea sens datorita caracteristicilor puternice si usoare, Ludwig si echipa lui au realizat ca fibra de carbon este prea scumpa pentru a ajunge la toata lumea. Aceasta realizare a dus la idea crearii unui polimer nou, ieftin, care imita caracteristicile performante ale fibrei de carbon. Iata ce a avut de zis Ludwig despre procesul de design: “Sa vorbim despre procesul de design – este de necrezut ca ati fost capabil sa va incuiati echipa intr-o incapere luni intregi pentru a lucra la un proiect secret. James Ludwig: Ieseam pentru gustari. Aceasta este ca o metafora pentru crearea unui context pentru ca o idee fragila sa devina robusta si gata de a fi eliberata. Chiar am luat o camera din Centrul de Inovatii, care are aproximativ 4645 m² si care chiar este un spatiu impresionant. Dar spatiul nostru pentru proiect a fost 3m pe 4.5m. Chiar am pus hartie la geamuri si incuietoare pe usa, si doar doi dintre noi stiau unde este ascunsa cheia. Toate eforturile au fost facute pentru a proteja ideea si mai putin pentru a ramane inchisi in camera. Cu toate ca profitam de toate resursele pe care le aveam in jur, care ne erau furnizate de organizatie, a fost si o perioada in care ne puteam elibera mintea si pentru a crea locuri libere in agendele oamenilor pentru a nu se gandi la problemele zilnice – intalniri cu finantatori si alte lucruri tipice pe care le facem in dezvoltarea produsului. Mai degraba lasam ideea sa conduca procesul decat sa lasam procesul sa conduca ideea de dezvoltare. Ati avut viziunea SILQ acum 10 ani – a fost frustrant sa asteptati atat pentru a o aduce la viata? As spune ca o mare parte din munca mea este sa am sute de proiecte in desfasurare in fiecare an in studiourile mele, asa ca nu am dus lipsa de lucruri care sa ma tina ocupat. Si pe parcurs faceam ceva foarte interesant, inovativ, chiar in categoria spatiilor de asezat. As spune ca a fost ca o senzatie sacaitoare, ca este ceva acolo fara pot sa rezolv, decat frustrare. Cand vorbesti cu designeri si arhitecti care sunt acolo pentru a transforma probleme in solutii tangibile, de cele mai multe ori sunt micile cunostinte din experiente fara legatura cu subiectul care ii face sa gaseasca solutia. Cred ca intr-o anumita masura a fost increderea. Am fost rabdatori. Am adunat abilitati si cunostinte, dar tot timpul aveam in minte acel sentiment sacaitor de a ma intreba cand ne putem intoarce la acest proiect. Atunci ne-am zis “Nimeni nu o sa ceara acest lucru. Asa ca mai bine il facem singuri.” O tema comuna in acest proces pentru voi a fost “materialul devine mecanism”. Ne puteti spune ce inseamna acest lucru si cum l-ati aplicat in designul final al SILQ? Ceva magic se intampla cand materialitatea devine o mare parte din ecuatie – cum arata, cum se comporta si din ce este facut. Mentinem aceste trei lucruri la un loc intr-un mod foarte unic in filozofia noastra de design, si ne intrebam daca am putea face acest lucru intr-un sistem mai complex. Inainte am vazut aceste lucruri in sisteme simple precum lentilele de contact sau stenturile cardiace. Exista o virtute in simplicitate, si masinariile in general nu sunt caracterizate de simplicitate. Asa ca, natura unei solutii bazate pe material ne-a facut sa ne intrebam – cum putem combina notiunea simplicitatii si performantei? O data ce ajungi in acel moment iti zici “Pai, trebuie sa fie ceva nou. Nu putem sa elaboram folosindu-ne de aceleasi mecanisme, masinarii excelente. Acest lucru a dus la decizia echipei de a dezvolta acest material nou? Da. Cred ca ce s-a intamplat de-a lungul timpului, cunostintele noastre despre fibra de carbon au fost punctul de plecare pentru ideea initala si pentru solutie. Inventia a fost sa putem sa rezolvam aceasta provocare tehnica de miscari complexe de sustinere a corpului uman cu ceva facut dintr-un material elegant. Am putut rezolva problema folosind fibra de carbon. Acesta a fost  momentul inventiei, dar cred ca momentul cu adevarat real al inovatiei a fost cand am realizat ca “Aceasta este fibra de carbon de calitate superioara, si cu toate ca stim ca putem vinde ceva de acest fel datorita propunerii convingatoare, inovatia este definite cu adevarat prin impactul asupra vietilor oamenilor”. Asa ca, motivul crearii acestui proces pentru noul material a fost dorinta de a transforma aceasta inventie intr-o inovatie adevarata si de a o putea vinde pe scara larga. Desigur ca suntem o afacere si pretul defineste numarul de oameni la care putem ajunge. Aveam nevoie sa trecem de la o solutie premium la una de masa, asa ca acela a fost momentul in care am decis sa inventam un material nou. Care a fost principalul lucru pe care l-ati invatat din aceasta intreaga experienta? Simt ca sunt aici. Sunt in aceasta corporatie mare pe o pozitie de conducere, si am creat propriul brand folosind toate aceste lucruri, si totusi abilitatea de a lucra ca startup a fost cheia procesului. Fiecare lider traditional din orice afacere, in acest moment se confrunta cu numerosi perturbatori, si unuii dintre acestia vin din locuri diferite, din partea rivalilor non-traditionali. Nu suntem diferiti din acest punct de vedere, in sensul ca ne perturbam din interior. Asa ca aceasta a fost cheia. Exista intotdeauna un “de ce”, un “ce” si un ‘cum” atunci cand rezolvi o problema. Asa ca pentru mine, de ce a fost acest lucru important? Pai, natura lucrului se chimba. Nu este vorba despre o peroana, un birou si un scaun. Oamenii sunt in miscare. Cauta un ecosistem de spatii – cel mai bun spatiu de lucru pentru mine in orice moment al zilei, cand trebuie sa ma concentrez sau cand trebuie sa colaborez. Am vazut in acest lucru o oportunitate cheie, si daca am fi facut acest lucru in 2008, poate ca ar fi fost prea devreme. Asa ca acesta este motivul. “Ce”, in mod evident, reprezinta scaunul. Am putut crea ceva care s-a incadrat in acest loc al recunoasterii nevoii unei noi intuitii. “Cum” a fost si el o parte mare din munca mea, si anume ca a trebuit ca continuam sa reinventam, nu doar lucrurile pe care le facem, ci si modul in care le facem. Daca ati fi fost fata in fata cu seful meu, directorul, ati fi vazut ca incercam in permanenta sa ne dam seama cum putem sa petrecem timp sa lucram cum echipa pentru a descoperi noi modalitati in care putem lucra pentru a nu deveni stagnanti ca si companie. Experimentul in care lucram diferit a dus la aceasta solutie noua, si pentru noi, a fost aproape la fel de stimulant. Ce credeti ca SILQ si acest material nou inseamna pentru viitorul industriei de design de mobile? Am o teorie. Si anume ca in fiecare categorie de produs sau chiar la un nivel al industriei, sunt aceste lucruri pe care eu le numesc momente prag, unde, dupa ce treci peste ele, este greu sa te uiti inapoi sa zici “As putea sa ma bucur din nou de ele”. Uitati-va la telefon sau la modul in care comunicam – cand eram mic, foloseam un telefon clasic si atunci telefonul tactil a fost o mare inovatie. Si acum uitati-va la dispozitivele pe care le folosim pentru a comunica. In afara de faptul ca poate unele proiecte sunt facute ironic, daca va ganditi la dispozitivul care schimba comunicatia globala, este greu sa va imaginati cum ar fi sa folositi un telefon clasic sau a apasati o gramada de butoane cand exista toate aceste experimente. Cred ca, in acelasi fel in industria noastra, va fi greu sa ne uitam inapoi si sa ne bucuram ca ne asezam pe masinarii. Doar timpul va decide, nu-i asa? Cred ca acesta este un moment prag. Noi, suntem foarte incantati de acest lucru, dar suntem incantati acum si despre cunostiintele si de platforma de a putea lucra cu modalitati noi bazate pe material pentru a inlocui aceste masinarii din mediul nostru. Avem suficienta complexitate in jurul nostru, asa ca este timpul si pentru simplicitate”. Sursa: http://www.core77.com/posts/72868/Steelcases-VP-of-Design-on-Designing-a-Carbon-Fiber-Alternative-in-a-Startup-Environment